Focul lui Sumendru

Saptamana trecuta a fost sarbatoarea Sfantului Dumitru, in traditia populara acesta fiind considerat patronul pastorilor. Este stapan peste iarna care vine. In credinta populara, anul este împartit în vara şi iarna. Dacã Sangeorz încuie iarna si infrunzeste întreaga natura, acesta desfrunzeste codrul şi usuca toate plantele. Se spune cã în aceasta zi caldura intra in pamant şi gerul începe sa isi arate coltii. Este ziua soroacelor pentru slujbe si diverse inchirieri, incheiate de Sangiorz. Noile invoieli aduc prilejuri de aldamasuri si de veselie. Originea pastorala a obiceiului este dovedita atat de durata de sase luni a intelegerilor, cat si de zicala: „La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii”.

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri pastrate de-a lungul timpului este focul lui Sumendru (Samedru, Sumedru, Sumendru) din noaptea de ajun a sarbatorii Sfantului Dumitru. Cei care au tinut aceasta sarbatoare, dau foc resturilor vegetale  ramase de la stringerea recoltelor. Dupa traditie, doar asa vor avea si la anul belsug si bucurie. Se spune ca tinerii care reusesc sa sara peste foc se vor casatori la anul. Cand focul este aproape stins, fiecare participant ia un taciune pe care il arunca in livada sa, pentru ca pomii sa fie roditori si la anul.


La noi in sat se aduna oamenii in doua zone, pe izlazul din fata curtii noastre :), si pe izlazul din celalalt capat al satului. Initial am crezut ca este o competitie intre cele doua adunari, insa asa cum elegant s-a exprimat un satean „Fiecare cu focul lui”.

La focul lui Sumendru se aduna toti oamenii din sat, cu mic cu mare. Se sta la un pahar de vorba si se impart covrigi, eugenii, napolitane, fiecare ce considera.

Anul acesta am participat si noi pentru prima data si a fost foarte fain. Ne-am pregatit cum se cuvine cu covrigi si un extra buzz 🙂 .

Pentru ca anul trecut am ratat focul, am participat si cu materie prima, adica am strans vreo 16 cauciucuri pentru foc. Nu mica a fost bucuria lui Vladu, prietenul nostru prichindel. I-am pozat langa „contributia noastra” si apoi au dat cauciucurile de-a dura pe dealuri. Vladu fiind cel mai mic din gasca, tot pe el l-au trimis sa le recupereze.

Cei mai tineri din sat se ocupa de foc, de strans cauciucuri, de adus cetina din padure , de adus muzica, etc. In fapt se fac trei focuri, unul mai mare ca celalat. Mai intai se da foc la cel mai mic, apoi urmand si celelalte.

Seara se aduna toti in jurul focului, multi copii, batrani, adolescenti. Toti dau sau primesc cate ceva. Copii sar de colo colo, se murdaresc cu carbune, danseaza, canta. Toti copiii striga  „Hai la focul lui Sumendru/ Ca a prins Dumitru iedu”.

A fost distractiv, am ras, am glumit, am cantat la bucium 🙂 . Copiii erau toti voiosi, energici si zambareti.    Galagie, caldura, veselie, vecini, prieteni, traditie, copii, generatii.

Este foarte frumoasa traditia, si ma bucur ca inca se pastreaza si astazi, chiar daca anumite elemente s-au pierdut. Astfel de obiceiuri trebuiesc cu siguranta incurajate. Cu siguranta vom participa si la anul.

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Diverse, La plimbare și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Focul lui Sumendru

  1. Pingback: Targul de toamna Fieni | Casa Hanu

  2. razvanrinder zice:

    Felicitari pentru postare. Acum mai bine de un an am fost la Bran si am participat si la Sarbatoarea Focului lui Sumedru. A fost super!

  3. Pingback: Focul lui Sumendru 2011 | Casa Hanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s